Feritina este un complex globular proteic care este alcatuit din 24 de subunitati proteice si care este principallul depozit intracelular de stocare a fierului atat la procariote cat si la eucariote. Feritina pastreaza fierul intr-o forma solubila si non-toxica. Feritina de care nu este legata fierul se numeste apoferitina.
Feritina este alcatuita din 24 de subunitati proteice care la vertebrate sunt atat de tip L(L-light) cat si H (H-heavy) avand o greutate moleculara de 19 kDaltoni si respectiv de 21 kDaltoni. La plante si bacterii, complexul prezinta doar tipul de lant H –heavy. In "interiorul" feritinei ionii de fier formeaza cristale impreuna cu ionii fosfat si hidroxid. Particula rezultata este similara cu mineralul numit de englezi Ferrihydrite. Fiecare complex feritina poate stoca aproximativ 4500 de ioni de fier (Fe 3+).
Unele complexe feritina la vertebrate sunt hetero-oligomeri produsi de catre doua gene inrudite dar care au totusi unele proprietati fiziologice diferite. Raportul acestor doua proteine omoloage in complex depinde de nivelurile relative de exprimare ale celor doua gene. Responsabil de codarea genei este cromozomul Chr. 5 q23.1.
Valori normale
- barbat: 12 – 300 ng /ml
- femeie : 12 – 150 ng/ml
Semnificatie clinica
Nivelurile serice ale feritinei sunt masurate la pacienti ca parte a grupului studiilor, testelor pentru fier, teste efectuate pentru a diagnostica o eventuala anemie. NIvelurile de feritina masurate in serul pacientilor au o legatura directa cu cantitatea totala de fier prezenta in organism.
Daca nivelurile de feritina sunt crescute, atunci aceasta inseamna ca exista fier in exces in organism care va fi excretat pin materii fecale.
Daca nivelurile feritinei sunt scazute atunci aceasta inseamna ca exista un risc ca fierul sa fie insuficient in organism care mai devreme sau mai tarziu ar putea duce la aparitia anemiei.
Odata cu instalarea anemiei, testarea nivelului seric al feritinei este cel mai sensibil test de laborator pentru depistarea anemiei prin deficit de fier.
Feritina este de asemenea folosita ca marker in tulburarile cu exces de fier, cum ar fi porfirie, hemocromatoza. In aceste tulburari nivelurile sanguine de feritina pot fi anormal de ridicate.
Feritina este si un reactant de faza acuta ceea ce inseamna ca ea poate fi prezenta la valori foarte mari si pe parcursul diferitelor boli (cum ar fi multe din cele inflamatorii).
Testarea proteinei C reactive ( care sa fie in limite normale ) poate ajuta la excluderea posibilitatii ca nivelurile serice crescute ale feritinei sa fie cauzate de reactii de faza acuta. Fierul liber este toxic pentru organism iar acesta a dezvoltat un set elaborat de mecanisme protective pentru a lega fierul in diferite compartimente ale tesuturilor.
In celule fierul este depozitat formand complexe cu proteine cum ar fi feritina sau hemosiderina. Apoferitina este cea care leaga fierul liber si il stocheaza astfel pentru ca orice concentratie de fier liber trebuie sa fie cat mai mica ( fierul fiind toxic).
Pe masura ce fierul se acumuleaza in celulele sistemului reticuloendotelial, agregate proteice se formeaza cum ar fi hemosiderina. Fierul din feritina sau hemosiderina poate fi apoi eliberat cand exista un deficit de fier in organism, de catre celulele RE.
Fierul din feritina este mai usor de eliberat decat cel din hemosiderina.
Testul hematologic
Testarea se face pe sange.