VSH-ul este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii (hematii) de a se depune (sedimenta) intr-un tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena a fost amestecat cu o substanta anticoagulanta. VSH-ul se deosebeste de hematocrit prin faptul ca sangele se separa spontan dupa un oarecare timp in plasma si globule rosii (hematii), fara a fi centrifugat in prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm, se umple cu sange si se mentine in pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa cum deasupra se separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm de plasma separata intr-o ora si in doua ore.
Valori normale
- la barbati: 3 – 10 mm la o ora; 5 – 15 mm la 2 ore
- la femei: 6 – 13 mm la o ora; 1 – 20 mm la 2 ore
- la copii mici: 7 – 11 mm la o ora.
Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat inaltimea stratului inferior compus din globule rosii (hematii), cu atat valoarea VSH este mai crescuta (mai mare).
Cresteri anormale
Se intalnesc in numeroase boli, de aceea o crestere a VSH nu este specifica unei boli si nu poate pune un diagnostic de boala. Cresterea VSH arata medicului ca undeva in organism exista o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasa sau o dereglare a functiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani).
VSH este o analiza de orientare si numai medicul poate preciza cauza care a produs cresterea peste valoarea normala a VSH.
Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in lipsa altor simptome de boala. In aceasta situatie este necesara repetarea analizei dupa doua saptamani. Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul isi poate da seama si de evolutia bolii.
VSH poate creste si in unele conditii fiziologice, la femei in perioada menstruala sau dupa luna a patra de sarcina, si la persoanele mai in varsta. Exista si persoane care toata viata au VSH moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala – constitutional. Crester foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape toate infectiile acute microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in boli tumorale.