Examenul coproparazitologic este o metoda de lucru utilizata in laboratoarele de microbiologie clinica in scopul identificarii parazitilor intestinali.
Graviditatea bolii produse de parazit este conditionata atat de virulenta acestuia, de intensitatea infestarii cat si de capacitatea de aparare a gazdei. Din interactiunea dintre mecanismele de agresiune, respectiv de aparare ale celor doua categorii de organisme pot aparea fie stari asimptomatice, la asa numitii „purtatori sanatosiâ€Â, fie manifestari clinice minore, la organisme imunocompetente, fie forme foarte grave de boala, la organisme imunoincompetente.
Putem intalni urmatoarele situatii in care examenul coproparazitologic este recomandat:
- tulburari gastro-intestinale (inapetenta, greata, voma, eructatii, flatulenta, dureri abdominale, diaree cu sau fara sange)
- simptome neurologice (iritabilitate, insomnie, cefalee, ameteala, crize convulsive) si alergice (prurit anal, nazal) precum si simptomatologie generala (astenie, stagnare pondero-staturala la copii, scadere ponderala uneori marcata la adulti, subfebrilitate, hipertensiune arteriala).
In etiologia acestora, trebuie avuti in vedere urmatorii paraziti:
- Giardia intestinalis
- Escaris lumbricoides
- Enterobius vermicularis
- Trichuris trichiura
- Taenia solium si T. saginata
- Hymenolepis nana si H. diminuta
Datorita faptului ca o mare varietate de microorganisme folosesc calea enterala pentru patrunderea in organism cu consecinte patogenice si clinice, examenul coproparazitologic este unul din cele mai solicitate examene de laborator.
Prelevarea probelor coprologice
Pentru recoltare se folosesc coprocultoare din material plastic de unica intrebuintare. Cele mai multe izolari se obtin din scaunul proaspat, emis spontan. Cu ajutorul linguritei sau tijei coprocultorului se preleva portiuni din scaun cu mucus si eventual urme de sange iar cand acestea lipsesc se recolteaza boluri din 2-3 locuri diferite. Cantitatea necesara este de 10-15 g iar daca scaunul este lichid recoltorul trebuie umplut pe jumatate.
Proba se eticheteaza si se completeaza fisa cu examenul cerut.
La bolnavii cronici, purtatori, persoane spitalizate, scaunul va fi provocat printr-un purgativ salin.
Deoarece in emisia chistilor de Giardia intervin perioade negative, analiza coproparazitologica se repeta de minimum 3 ori, la interval de 6-10 zile.
Transportul
Prelevatele de materii fecale destinate examenelor parazitologice se transporta la laborator in cel mai scurt timp (2 ore de la prelevare) in coprorecoltoare fara mediu de transport.
Modul de lucru
Inainte de a se analiza proba se noteaza in registru aspectul macroscopic al scaunelor : culoarea si consistenta. O atentie deosebita cu ocazia acestui examen macroscopic va fi acordata si prezentei eventuale a unor paraziti pe care bolnavul i-a putut introduce ca atare in masa fecala.
Prima proba de analiza microscopica , daca scaunele sunt proaspete si nefixate, este aceea a examenului microscopic direct cu ser fiziologic, prin care vom putea constata daca exista sau nu protozoare in forma vegetativa (amibe, Trichomonas, Chilomastix, Balantidium). Chisturile de Giardia au forma ovalara si uneori sunt grupate in mici "insule".
Coloratia cu lugol este utila pentru precizarea structurii unor elemente suspecte – nucleele chisturilor de protozoare, precum si acea linie diagonala a manunchiului de flageli din chisturile de Giardia, ca si membrana de invelis a acestor din urma chisturi.
Aceste doua examene sunt obligatorii pentru orice analiza coproparazitologica realizata cu material proaspat.
Observatii:
Sunt cazuri in care, in ciuda prezentei unor paraziti in tubul digestiv al unui bolnav, nu se pot gasi ouale sau chisturile lor in analizele facute.
Anumiti paraziti nu depun in mod obisnuit oua in tubul digestiv, asa cum se intampla in oxiuraza, al carei diagnostic il punem prin metode speciale de cautare a oualor nu in masa fecala, ci pe pliurile anale sau in jurul lor (amprenta anala).
Cazurile in care viermii au nevoie de o lunga perioada de timp pentru a ajunge la stadiul de depune oua : astfel, spre exemplu, ascarizii nu depun oua decat la 2 luni si jumatate dupa infestare. Ei pot provoca intre timp tulburari importante atat in cursul ciclului perienteric de trecere prin ficat si plamani, cat si mai tarziu, in stadiul intestinal, pana cand, in cele 2 luni si jumatate au ajuns capabili de a depune oua. La fel este si cazul fasciolei hepatice care depune oua decat la cel putin 3 luni dupa infestare.
In cazuri in care unii paraziti , Toxocara canis, patrunsi in tubul digestiv sub forma de oua nu-si pot realiza complet ciclul perienteric si raman ca larve ratacitoare in viscere, acestea nu ajung la maturitate si parazitul nu va produce oua. Prezenta lui trebuie diagnosticata pe alte cai (hematologice si imunologice).
In cursul perioadelor negative de eliminare a chisturilor la anumite protozoare, cum este Giardia, la care analiza coproparazitologica se repeta de minimum 3 ori, la interval de 6-10 zile. Recent s-a trecut la depistarea antigenica prin testul ELISA. Scaunele pastrate cu prea mult timp inainte de analiza care au putut prezenta forme vegetative ale unor protozoare care nu poseda forma chistica si care au murit intre timp, cum este Trichomonas intestinalis (se elimina doar in scaunele diareice) sau Dientamoeba fragilis.
Anumite medicamente antiprotozoice sau antihelmintice pot duce la rarirea parazitilor inclusiv a elementelor parazitare susceptibile a fi gasite la examenul coproparazitologic sau chiar la impiedicarea aparitiei lor.
Interpretarea rezultatelor
Identificarea unui parazit in proba coprologica examinata confirma fie starea de boala fie de purtator si se comunica urgent celui care a solicitat examenul.